from Translations in Other Languages

de Linda Wall

Am participat recent la Washington la prima Întâlnire Anuală a Fostilor Homosexuali si a fost deosebit! Mă simt excelent că nu mai sunt lesbiană. Mă simt ca o pasăre care a scăpat din colivie. Simt că trăiesc!

Aventura mea pe scena homosexuală a debutat prin distractie si experiente. Cu timpul însă, toate acestea m-au schimbat - m-au târât într-o depresie care aproape m-a costat viata.

Ce fain a fost când am mers pentru prima oară într-un bar pentru homosexuali si am văzut pe viu un spectacol cu travestiti. Mi se părea că pentru prima oară sunt eu însămi, că sunt pur si simplu eu. În timp, acea bucurie a dispărut, iar viata mea a început să decurgă ca un roman ieftin. În acei ani în care emotional eram când sus, când jos, personalitatea mea s-a schimbat treptat, de la o persoană grijulie, morală, la o femeie rece, egoistă, de care nu-mi plăcea. Când mă priveam în oglindă, vedeam o persoană pe care n-o recunosteam.

Uram viata dublă pe care homosexualitatea mă făcea s-o duc - în inima mea stiam că e ceva în neregulă. Pentru a ascunde acest lucru, întotdeauna trebuia să mă uit în jur ca să nu mă vadă cineva intrând sau iesind dintr-un bar pentru homosexuali.

Într-o seară, eram într-un bar si priveam perechile de lesbiene. M-am gândit la ironia vietii de lesbiană: Iată niste femei cărora nu le plac bărbatii, dar se poartă ca niste bărbati! Treptat, am început să mă gândesc la ceea ce vedeam. Era ceva nenatural la acel stil de viată, ceva fundamental distorsionat. În câteva gânduri trecătoare, mi-am amintit de Sfânta Scriptură pe care întotdeauna o considerasem ca un ghid în viată - ea nu mentiona oameni de acelasi sex care să aibă relatii sexuale.

În sufletul meu simteam că e ceva în neregulă cu stilul de viată homosexual, însă întotdeauna găseam o justificare pentru comportamentul meu. Totusi, acel sentiment persistent a continuat să mă macine. A devenit un cosmar si, neputând scăpa de el, am încetat să mai frecventez barurile pentru homosexuali.

Astăzi, doresc să povestesc despre experienta mea, astfel încât si altii să aibă curajul să aleagă schimbarea si să descopere un sens în viată.

Unii dintre cei care aleg să se schimbe o fac într-o manieră religioasă, altii apelează la terapia reparatorie sau la alte programe de sprijin. Eu am ales calea spirituală. Am fost crescută într-un mediu religios - tatăl meu era diacon, iar mama profesoară de religie. Asa că atunci când am ajuns la capătul funiei, stiam că îmi lipsea Dumnezeu.

M-am întrebat deseori: "Ce anume a făcut-o pe această fată crestină să se abată de la calea cea dreaptă?" Îmi aminteam de viata de studentie, când am fost sedusă de o femeie mai în vârstă. De ce n-am spus "nu" la avansurile ei?

Ca fostă profesoară care si-a trăit viata ca lesbiană, înteleg mai mult ca niciodată importanta de a împărtăsi din experienta mea, pentru ca si altii - în special tinerii - să stie că oamenii se pot schimba; există alegere!

Nu există nici o dovadă stiintifică că homosexualitatea este parte din structura omului, si s-a dovedit falsitatea teoriei cu "gena homosexualitătii." Trebuie să tragem concluzia că toti suntem conceputi ca heterosexuali, însă ceva se întâmplă în primii ani ai copilăriei, ceva care determină un comportament sexual modificat.

M-am gândit la trecutul meu, ca să înteleg de ce am acceptat lesbianismul, si cred că motivul principal stă în relatia problematică pe care am avut-o cu mama mea. La început, mă hotărâsem că nu vreau să fiu ca ea. Din câte îmi amintesc, mama lua mereu medicamente si se îngrijora de cea mai mică problemă de sănătate. Mi se părea slabă si preocupată de probleme. Natura ei anxioasă crea o anume atmosferă în casă, iar eu voiam să scap.

Din nefericire, ea si cu mine nu am avut niciodată acea relatie specială mamă-fiică. Ea s-a întors la serviciu la scurt timp de la nasterea mea, iar de mine aveau grijă bunica si vecinii, până am început scoala. Ori de câte ori era un eveniment la scoală, mama era ocupată cu serviciul si nu putea veni. Nu-mi amintesc vreun moment în care să mă încurajeze în vreo actiune de-a mea. Pentru ea era perfect dacă nu făceam nimic.

M-am refugiat din lumea negativă a mamei retrăgându-mă în camera mea sau umblând pe afară. Ea însă a descurajat întotdeauna personalitatea mea dornică de aventuri; mereu încerca să mă facă să arăt mai "fată" - îmi coafa părul, mă îmbrăca în rochii colorate si pălării asortate. Însă ideile ei n-au prins niciodată la mine, indiferent de cât de mult s-a străduit.

Pe de altă parte, relatia cu tatăl meu era de o natură total diferită. Îmi era întotdeauna aproape. Mergeam la pescuit, reparam masina împreună si ieseam amândoi în oras. Întotdeauna preferam compania lui, nu a mamei. Puteam sta toată ziua împreună, uitându-ne la filme sau jucându-ne. Era o fire boemă si nostimă - un glumet care mă făcea mereu să râd.

Pentru că am crescut mai mult pe afară, am devenit atrasă de ce făceau băietii din cartier - construiau cazemate, juca pietricele sau băteau mingea. Fetele din cartier erau plictisitoare cu păpusile lor; voiau mereu să se joace de-a mama si tata. Eu păream diferită; preferam să stau singură si să mă retrag în lumea filmelor de aventuri - Îngerii lui Charlie, Femeia bionică sau Omul din U.N.C.L.E. Existau momente când chiar mă supăram pe Dumnezeu. Îi spuneam: "De ce nu m-ai făcut băiat?"

Când a venit vremea ca mama si fiica să discute despre "păsări si albine," mama a evitat subiectul si în schimb mi-a pus în brate o carte. Apoi, mi-a explicat că fetele cuminti nu au relatii sexuale până la căsătorie si că trebuie să mă păstrez pentru sotul meu. Lectia aceea trebuie că m-a impresionat profund, pentru că mi-am format o teamă teribilă de sarcină. Chiar am avut un vis în care eram însărcinată, desi nu avusesem relatii cu nimeni, însă nimeni nu mă credea. Lucrul acesta m-a făcut să păstrez distanta fată de băieti.

După ce am intrat la facultate, dorinta mea să mă întâlnesc cu băieti s-a redus mai mult. Întâlnirile se terminau mereu cu hârjoneală, băietii vrând să se culce cu mine iar eu trebuind să spun nu. Am decis că hârjoneala nu merită efortul, asa că m-am dedicat studiului.

Prima mea întâlnire cu atractiile homosexuale a avut loc în anul doi. Lucram ca supraveghetor si administrator la o piscină privată. O femeie măritată, mai în vârstă, a început să-mi acorde o atentie specială aducându-mi masa de prânz la piscină. Apoi a început să mă invite la masă la ea, ori de câte ori sotul ei era plecat din oras.

Într-o seară, după cină, stăteam pe canapea si jucam cărti, când ea a început să mă atingă pe picior cu piciorul ei. Am fost socată de efectul de "încălzire" pe care gestul l-a avut asupra mea. Inutil să mai spun, în seara aceea m-am dus acasă cu o multime de întrebări în minte.

A trecut vara si, dincolo de atingerile cu piciorul, nu a fost nimic între noi, până într-o zi când m-am oprit la ea să-i spun la revedere, pentru că mă întorceam la facultate. Din vorbă în vorbă, m-a condus în dormitor unde m-a strâns în brate si m-a sărutat lung. Am fost atât de uimită, încât am sărutat-o si eu. Nici nu bănuiam că am tendinte homosexuale. Si-a cerut scuze si m-a rugat s-o iert pentru ce s-a întâmplat. Am plecat imediat spre facultate, însă sărutul acela a continuat să-mi vină în minte.

În vara următoare, am lucrat la o întreprindere. Mă vedeam cu unul dintre băietii din schimbul doi si chiar mă gândeam că as merge "până la capăt" cu el. Totul s-a sfârsit brusc când o colegă din tura mea m-a anuntat nu numai că "I" era căsătorit, dar mai avea si o amantă cu care avea un copil!

Am fost atât de deceptionată, încât mi-am jurat că am terminat-o cu bărbatii. Mi-am luat un angajament: nu voi mai permite niciodată unui tip să-mi fure inima, asa cum făcuse "I".

La scurt timp, Michaela - colega care mă informase despre viata dublă a lui "I" - a început cu mine acelasi gen de flirt ca si femeia de la piscină din vara precedentă. De data aceasta am hotărât să-i răspund si eu, ca să văd ce se va întâmpla.

Era o aventură într-o directie necunoscută. Cel putin nu puteam rămâne însărcinată! Mi-a plăcut faptul că puteam controla o relatie. M-am decis ca, atunci când va apărea ocazia, să merg cu Michaela atât de departe cât va fi cazul pe acest drum experimental.

Nu după mult timp a si venit momentul. Sotul Michaelei era plecat la vânătoare, iar ea m-a invitat la ea în weekend. Când am intrat pe usă si am văzut pe masă un pahar de vin, am stiut că venise clipa. M-am asezat si l-am băut fără ezitare. Am urcat apoi la etaj, am fumat o tigară si m-a sedus. Noaptea aceea a fost începutul unei relatii de sase ani.

Chiar dacă aceea era cea mai satisfăcătoare relatie pe care o avusesem până atunci, stiam totusi că e ceva în neregulă. Uram viata dublă pe care eram nevoită s-o duc. Am făcut planuri secrete să ne mutăm împreună în California când copiii ei vor termina liceul, însă totul s-a năruit când am aflat că ea avea cancer în fază terminală.

Odată cu agravarea sănătătii ei, muream si eu pe zi ce trecea. Nu stiam dacă o să mă pot descurca fără ea. Ceea ce începuse ca o aventură distractivă acum mă omora, pentru că devenisem dependentă de ea si toată fiinta mea era legată de acea relatie.

După ce a murit, m-am mutat aproape de plajă ca să scap de amintiri si să-mi văd de viata mea. În cele din urmă am devenit parte a "comunitătii" de homosexuali si lesbiene. Din punct de vedere emotional, eram când sus, când la pământ. Relatiile veneau si se duceau, iar regula părea mereu aceeasi: "n-a dansat decât o vară."

Cu timpul am devenit tot mai egoistă. Am început să fac orice îmi trecea prin cap, fără să mă gândesc la altii. M-am implicat în multe activităti despre care stiam că sunt rele - nu le voi descrie. Stiam că sunt gresite, însă nu-mi păsa. Întregul caracter mi s-a schimbat, devenind tot mai prinsă în acel stil de viată. Agătam femei pentru sex, si uneori aveam partide în trei.

Uneori mă priveam în oglindă si mă gândeam: "Unde e Linda?" Nu-mi plăcea persoana care devenisem si voiam să scap. Ceea ce cu zece ani în urmă începuse ca o aventură din curiozitate, acum mă duce în prăpastie. Am fost năpădită de gânduri de sinucidere.

Ceea ce vei citi mai jos s-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dacă nu esti o persoană credincioasă. E una dintre acele experiente greu de crezut; mai putin atunci când ti se întâmplă chiar tie. Fiind însă parte integrantă din vindecarea mea de lesbianism, nu pot să n-o mentionez.

În perioada în care eram deprimată cu privire la stilul de viată homosexual - discotecile si barurile - în adâncul inimii stiam că-mi lipseste ceva. Înainte să ies afară ca să merg într-un bar, mă priveam în oglindă si mă întrebam de ce fac aceasta. Nu-mi mai plăcea, dar continuam s-o fac.

Apoi, într-o zi pe când mă plimbam pe plajă, am auzit... voci care îmi dădeau motive s-o termin cu viata.

O altă "voce" însă îmi spunea că nu pot să le fac una ca asta lui tata si lui mama. Îi iubeam prea mult pentru a mă sinucide. Eram însă prea obosită pentru a mai continua pe drumul acela. Din adâncul inimii am strigat: "Doamne, m-am săturat!"

Mi s-a părut atunci că aud o altă vocea care-mi soptea "Du-te la biserică!" Am făcut un pas si vocea a repetat "Du-te la biserică..." Am privit către cer si mi s-a părut ca un ecran urias pe care puteam urmări viata mea înapoi, până în urmă cu zece ani, când părintii m-au adus la facultate. În ziua aceea îmi spusesem: "Fain, acum pot să fac ce vreau si voi merge la biserică doar când o să am chef."

Revăzându-mi trecutul, am realizat că ceea ce-mi lipsea, în adâncul inimii, era o relatie cu Dumnezeu. Din duminica următoare am mers la biserică, asa cum îmi spusese "vocea." Încet-încet, viata mea a început să se schimbe radical. Astăzi mă simt pregătită pentru o căsnicie.

Sfat pentru tinerii care au îndoieli privind identitatea lor sexuală

Poate că tu nu poti să o iei chiar asa de "bisericeste" cum am făcut eu. Poate că ai îndoieli privind identitatea ta sexuală. Dacă asa stau lucrurile, te sfătuiesc să cauti răspunsuri chiar din alte directii. Există multe posibilităti si te pot îndruma; scrie-mi pe adresa P.O. Box 2292 Yorktown, Virginia 23692, U.S.A.

Tine mine, nu există nici o genă a homosexualitătii, nici vreo dovadă stiintifică cum că oamenii s-ar naste homosexuali. La nivel practic, stiinta si biologia ne spun cât de dăunător este comportamentul homosexual pentru sănătate. Însăsi constructia corpului nostru ne indică că nu suntem făcuti pentru a face sex bărbati cu bărbati sau femei cu femei. Cele trei mari religii ale lumii învată de secole - prin Biblie/Sfânta Traditie, prin Coran si prin Tora - că relatiile homosexuale sunt rele. Deci, ce este cu adevărat bine pentru tine???

O vorbă veche spune "Caută si vei găsi." Caută în tine însuti/însăti si vezi acele momente din copilăria ta care ar fi putut declansa niste atractii pentru persoanele de acelasi sex; decide care este cel mai bun drum pentru tine pentru a scăpa de homosexualitate, si tine-te de drumul acela.

Translated by Bogdan Mateciuc